La cireş (după Ion Creangă)- culeasă

Rar cireş în tot satul

Ca la tuşa Măriuca
De mă prinde, însă, hârca
Cu bătaia mă omoară.
Ah! îmi lasă gura apă!

Trebuie să fur şi pace!
Intru-ntâi la dânsa-n casă:
Vreau să văd ce treabă face.
" - Tuşă, văr Ion e-acasă,
El nu merge la scăldat?"
" - Nuu, sumane să-şi aducă -
De-astă noapte a plecat
Tocmai la Condreni, departe,
La o piuă sub Cetate!"
" - Rău îmi pare, mătuşică,
S-auzim de sănătate!"
Mă prefac că merg la scaldă,
Dar în gând îmi socotesc
Că mai bine ca acuma
Nu puteam să nimeresc.
Şi, ca un băiat de treabă,
Eu fac stânga împrejur,
Sar un gard, m-apuc de creangă
Şi cireşe-ncep să fur.
Tocmai când zoream, cu frică,
Sânul să mi-l umplu bine,
Hop! deodată, mânioasă,
Cu o jordie la mine:
" - Cum, aicea ţi-e scăldatul!
Dă-te jos, împieliţate,
Să-ţi arate Măriuca
După faptă şi dreptate!"
Ce să te cobori, bădie,
Că e foc şi pară jos!
Unde dă dracul de babă
Piere carnea de pe os!
Când încearcă să se suie
Pe tulpină, mânioasă,
Din cireş eu zdup! deodată
Sar în cânepa frumoasă.
Baba fuge după mine,
Eu fug iute, iepureşte,
Şi deodată cade baba
Şi-ntre fire se-ncâlceşte
Suduind şi sugrumând.
Eu credeam că-n ziua-aceea
Doar atât mi-a fost năpasta,
Dar seara, când aude tata
Trebuşoara asta,
Mi-a tras, vere, o bătaie
De-o voi ţine minte
Până şi-ntre patru lemne!