DIALOG (Cu cine semăn eu?)
- Cu cine semăn eu?
- Cu cine semeni tu?... Ce bună întrebare!
Când erai o scânteie în soare
Credeam că semeni cu verbul "a fi"
Pe care-l învaţă nişte copii:
Sunt... eşti... este...
Suntem... sunteţi... sunt!
- Dar după ce am venit pe pământ?
- Lucrurile s-au schimbat niţel...
Ţi-ai luat chip de muşeţel
Pe care, în zborul lui poznaş,
Mi l-a lăsat, pe-un colţ de vânt,
Un pui de lebădă golaş!
- Şi când m-am preschimbat în om?
- Într-o noapte când luna plină
Mi-a scuturat, cu grijă, în somn,
Un ciur mult prea plin cu făină,
Din care-am plămădit aluat
Şi ziua şi noaptea, la rând,
Până ce m-am trezit că un gând
Mi-a căzut în boţul curat
Unde a-nceput să se zbată
Ca inima mândră şi neînfricată
A unui băiat!
- Cu cine semeni tu?... Ce bună întrebare!
Când erai o scânteie în soare
Credeam că semeni cu verbul "a fi"
Pe care-l învaţă nişte copii:
Sunt... eşti... este...
Suntem... sunteţi... sunt!
- Dar după ce am venit pe pământ?
- Lucrurile s-au schimbat niţel...
Ţi-ai luat chip de muşeţel
Pe care, în zborul lui poznaş,
Mi l-a lăsat, pe-un colţ de vânt,
Un pui de lebădă golaş!
- Şi când m-am preschimbat în om?
- Într-o noapte când luna plină
Mi-a scuturat, cu grijă, în somn,
Un ciur mult prea plin cu făină,
Din care-am plămădit aluat
Şi ziua şi noaptea, la rând,
Până ce m-am trezit că un gând
Mi-a căzut în boţul curat
Unde a-nceput să se zbată
Ca inima mândră şi neînfricată
A unui băiat!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu